Ultima vizita la herghelie a fost una plina… ca de obicei.
Dupa aproape doua saptamani de boala si apoi de refacere, caii de la Izvin erau destul de agitati si plini de energie.
In tot acest timp au stat in grajd supravegheati si sub medicatie, boala a trecut energia s-a acumulat.
Am observat ca Leia este foarte agitata, dar ma gandeam ca din cauza mustelor care o enervau in fiecare moment. Asa ca am trecut la treaba si am curatat-o. Destul de greu, ferindu-ma de muste si de miscarile ei bruste de alungare a acestora. Intr-un final am terminat, i-am pus capastrul de antrenament si am scos-o in padocul mic, sa facem cateva ture la coarda.
Acesta a fost momentul in care mi-am dat seama ca, poate nu a fost prea bine ca eram singura cu ea. Eu cam lipsita de experienta, ea plina de energie si avant.
Am ajuns in padoc si am inceput exercitiile. A ascultat destul de docila, zic eu dupa cata energie avea, dar nu era foarte sigura ca vrea sa faca ce ii spun, asa ca am trecut la tonul ridicat, trapul si galopul obositor.
Dupa vreo jumatate de ora, deja dadea semne de oboseala. Am inteles, am lasat-o libera si am chemat-o. La a treia strigare, s-a hotarat sa vina agale la mine. Am legat-o din nou si am pornit spre grajd, dar lasand un pic mai lunga coarda ca sa se poata opri sa mai pasca ceva iarba verde.
Aici au inceput micile probleme. Mergea in ce directie voia ea, nu asculta nici o comanda, tot timpul se intorcea cu spatele catre mine. Ce sa fac?
Nu imi ramanea altceva de facut decat sa o iau de capastru si sa o duc in grajd. Dar credeti ca voia sa intre? Nici gand!
Mi-a simtit teama si nesiguranta si profita din plin. Ma bucur totusi ca nu a fost agresiva, ma gandesc ca e un punct pozitiv. Intr-un sfarsit am intrat in grajd, a mers frumos in boxa ei, i-am schimbat capastrul si GATA!
Eram toata transpirata si de alergat, si de emotii. Nu stiam daca o voi putea stapani, dar cumva, cumva am reusit.
Mi-am dat seama, stand si analizand ce s-a intamplat, ca eu am gresit. Mi-am aratat nesiguranta in fata ei si ea… incerca sa ma domine. La cat am fost de stresata, psihic a reusit 
. Nu se va mai intampla, mi-am invatat lectia.
La finalul zilei mele la Izvin, m-am relaxat. Am calarit, m-am simtit bine si am mers prima data la trap. Nu o sa va spun cat de tare m-au durut muschii in urmatoarele zile… dar a meritat 
!
Tags: cal, calarie, herghelia Izvin
