Urmareste-ma pe Twitter
|
Citeste prin RSS
Articole
Comentarii

Fara cuvinte…. eu si “BUBU”…  Merci, Linda ;)

eu-si-bubu1

Cai…deosebiti!

Intotdeauna am admirat oamenii independenti, care in ciuda diverselor traume sau handicapuri reusesc sa se descurce “pe propriile picioare”.

Ma refer aici la nevazatori, acele persoane care s-au nascut in intuneric sau care au pierdut lumina undeva pe drum, acele persoane care nu se dau batute si merg mai departe .

Da, merg la drum, la propriu… insotiti de caini special dresati sau…. de cai.

Majoritatea dintre noi am vazut pe strada sau in filme, persoane fara vedere care se deplaseaza pline de incredere, avand alaturi un patruped de antrenat, care stie cand trebuie sa se opreasca sau sa porneasca, cand sa fie calm sau agil. Aceste patrupede sunt cainii!

Putini dintre noi insa am vazut caluti care stau alaturi de stapanii lor si le “lumineaza calea”… si stiu eu de ce spun caluti… pentru ca sunt “minihorses”.

CUDDLES si Dan

Sursa imaginii: http://danandcuddles.com/

Astazi va voi povesti cate ceva despre “Cuddles”, un calut care este prietenul de nedesparti al lui Dan, un nevazator.

Cuddles a fost antrenat sa fie insotitor pentru orbi. Stie sa raspunda la comenzi cum ar fi: “Cauta scarile!”, “Cauta liftul!”, “Cauta butonul de chemat liftul!” si intotdeauna este de mare ajutor atunci cand Dan este cu ea la Mall sau pe strada. Stie foarte bine cand trebuie sa traverseze si cand trebuie sa fie atenta… asa ca stapanul este este in siguranta.

Cuddles este primul calut care ghideaza o persoana fara vedere. Caii sunt animale extraordinare, sunt animale care stiu sa te protejeze si stiu sa vada partea pozitiva a omului.

Bravo CUDDLES!

Revista “Calul meu”

Cand am deschis acest site, am ales numele in asa fel incat sa fie cat mai apropiat de sufletul meu… calul meu.

Se pare ca nu sunt singura care rezoneaza la un astfel de nume :) Sunt si alti iubitori de cai care vor sa transmita mesajul lor altor iubitori de cai.

Asa cred ca a aparut revista “Calul meu”

calulmeuro

Felicitari colectivului revistei!

Am cumparat primul numar si mi-a placut, are articole interesante care ar putea interesa orice crescator de cai. Totusi ce imi place cel mai mult este ca se adreseaza si incepatorilor in domeniul ecvestru, nu doar specialistilor.

In concluzie vizitati site-ul revistei sau abonati-va, oricum este o revista ce trebuie citita.

Bravo “Calul meu”!

Nici nu va trebui sa spun prea multe… ei spun tot. Va invit sa vizitati un site deosebit, un site pentru si despre iubitorii de cai si despre aceste animale minunate.

revista-proecquestrian

Felicitari tuturor celor de la Revista Proequestrian!!

Duminica mi-am implinit un vis :)

Imi doream de mult sa am un cal si cu ajutorul lui sa tin seminarii pentru copii. E foarte adevarat ca inca nu am calul meu, dar… am o prietena! Ea este Linda Wendel si, Linda are doi cai. Bubu si Amigo.

Cum ne place noua sa spunem suntem doua nebune :) , gandim la fel, ne plac aceleasi lucruri si mai ales iubim caii si copiii.

Ce a iesit din prietenia noastra pana acum… un seminar de team building pentru copii, multa distractie, copii fericiti si multa satisfactie.

Caii liberi!

Mai sunt si alti iubitori de cai… :) … cred ca voi invata sa cant la chitara melodia asta!

Interpretare muzicala: Victor Socaciu
Autor versuri: Dan Verona

In galop prin viata mea
Ei strabat un drum de rai
Si nu-mi pot imagina
Lumea asta fara cai

Caii liberi alergand
Ne loviti de bici si fier
Cerul trag peste pamant
Si pamantul trag spre cer

Cand se-aud din zari venind
Ninge pe pamnat cu flori
Caii sunt ca un colind
Caii sunt nemuritori

Cai sunt ca un colind
Caii sunt nemuritori

R:Prin lumina ascultati
Caii liberi fara sei
Si de roua-nrourati
Trec usor ca niste zei

Si cum trec cu coama-n vant
Zei puternici si cumint
Parca vin de dedesubt
Dintr-un sat de la parinti

Cine n-a stiut pastra
Caii liberi peste veac
Are inima mai grea
Si-i la suflet mai sarac

Lumineaza pe pamant
Mersul lor voevodal
Caii liberi nu se vand
Caii sunt un ideal

Caii liberi nu se vand
Caii sunt un ideal

R:Prin lumina ascultati
Caii liberi fara sei
Si de roua-nrourati
Trec usor ca niste zei

R:Prin lumina ascultati
Caii liberi fara sei
Si de roua-nrourati
Trec usor ca niste zei

R:Prin lumina ascultati
Caii liberi fara sei
Si de roua-nrourati
Trec usor ca niste zeï

Povestea lui Molly

Cristina este prietena mea de 22 de ani. Nu ne-am certat deloc si… o iubesc foarte mult. Cristina stie ca imi plac caii si … de cate ori are ocazia imi face cate o surpriza “ecvestra”. Ieri mi-a trimis o poveste, pe care vi-o voi impartasi si voua.

molly

Ea este Molly, un calut gri cu picatele care a fost abandonat de proprietarii ei cand uraganul Katrina a lovit sudul statului Louisiana. Ea a petrecut saptamani de zile singura inainte de a fi in cele din urma salvata si dusa la o ferma care gazduieste animale abandonate. Fiind acolo, ea a fost atacata de un pit bull terrier si aproape a murit. Piciorul drept din fata, care fusese ros se infectase, iar veterinarul ei a cerut ajutorul LSU, dar cei de la LSU erau coplesiti, iar calutul era un caz social. Stiti cum merg lucrurile.

Insa dupa ce chirurgul Rustin Moore a cunoscut-o pe Molly, s-a razgandit. El a vazut cum calutul era atent sa se intinda pe o parte si pe alta, astfel incat sa nu se infecteze si le permitea oamenilor sa aiba grija de ea. Ea isi proteja piciorul ranit, in acelasi timp muta greutatea de pe un picior pe altul, pentru ca sa nu-si forteze piciorul sanatos. Era un calut inteligent, cu o etica solida de supravietuire.

Moore a acceptat sa-i indeparteze piciorul de sub genunchi si a fost creat un picior artificial. Molly a plecat din clinica pe propriile picioare si povestea ei de abia acum incepe.

‘A fost calul potrivit si stapanul potrivit,’ afirma Moore.  Molly s-a intamplat sa fie un pacient la un milion.Ea este puternica, in acelasi timp blanda si dispusa de a suporta durerea. Era evident ca intelesese ca avea probleme. Celalalt factor important, conform celor spuse de Moore, este ca a avut un proprietar dedicat si intelegator, dispus sa-i ofere ingrijirea zilnica necesara, pe tot timpul vietii ei.

Povestea lui Molly se transforma intr-o pilda pentru viata in Louisiana, dupa uraganul Katrina.

Micul calut a castigat in greutate, iar coama ei a fost in sfarsit pieptanata. Un proiectant de proteze umane i-a creat un picior.

Proteza i-a oferit lui Molly o noua viata, spune Allison Barca DVM, veterinarul lui Molly.  Ea cere proteza. Isi ridica piciorul, vine la mine si ma face sa inteleg ca doreste sa ii pun proteza. Uneori doreste sa i-o dau jos. Si uneori Molly fuge de Barca.  ’Poate fi destul de penibil cand nu poti prinde un calut cu trei picioare,’ zise ea razand.

Dar cel mai important este ca acum Molly are un servici. Kay, proprietara fermei de salvare a animalelor, a inceput sa o ia pe Molly la adaposturi, spitale, azile si centre de reabilitare, peste tot unde oamenii au nevoie de speranta. Oriunde merge, Molly le arata piciorul ranit. Ea ii inspira pe oameni si se simte bine facand acest lucru.

‘Este evident pentru mine ca Molly avea de jucat un rol mai important in viata, zice Moore. A supravietuit uraganului, a supravietuit unei traume ingrozitoare, iar acum le da speranta celorlalti.’  Barca a incheiat, spunand: ‘Inca nu a revenit la normal, dar va fi mai bine. Pentru mine, ea poate fi un simbol al orasului  New Orleans insusi.’

Aceasta este cea mai recenta proteza a lui Molly. Oriunde merge Molly, ea lasa un zambet imprimat in urma ei.

« Newer Posts - Older Posts »