Urmareste-ma pe Twitter
|
Citeste prin RSS
Articole
Comentarii

Povestea lui Molly

Cristina este prietena mea de 22 de ani. Nu ne-am certat deloc si… o iubesc foarte mult. Cristina stie ca imi plac caii si … de cate ori are ocazia imi face cate o surpriza “ecvestra”. Ieri mi-a trimis o poveste, pe care vi-o voi impartasi si voua.

molly

Ea este Molly, un calut gri cu picatele care a fost abandonat de proprietarii ei cand uraganul Katrina a lovit sudul statului Louisiana. Ea a petrecut saptamani de zile singura inainte de a fi in cele din urma salvata si dusa la o ferma care gazduieste animale abandonate. Fiind acolo, ea a fost atacata de un pit bull terrier si aproape a murit. Piciorul drept din fata, care fusese ros se infectase, iar veterinarul ei a cerut ajutorul LSU, dar cei de la LSU erau coplesiti, iar calutul era un caz social. Stiti cum merg lucrurile.

Insa dupa ce chirurgul Rustin Moore a cunoscut-o pe Molly, s-a razgandit. El a vazut cum calutul era atent sa se intinda pe o parte si pe alta, astfel incat sa nu se infecteze si le permitea oamenilor sa aiba grija de ea. Ea isi proteja piciorul ranit, in acelasi timp muta greutatea de pe un picior pe altul, pentru ca sa nu-si forteze piciorul sanatos. Era un calut inteligent, cu o etica solida de supravietuire.

Moore a acceptat sa-i indeparteze piciorul de sub genunchi si a fost creat un picior artificial. Molly a plecat din clinica pe propriile picioare si povestea ei de abia acum incepe.

‘A fost calul potrivit si stapanul potrivit,’ afirma Moore.  Molly s-a intamplat sa fie un pacient la un milion.Ea este puternica, in acelasi timp blanda si dispusa de a suporta durerea. Era evident ca intelesese ca avea probleme. Celalalt factor important, conform celor spuse de Moore, este ca a avut un proprietar dedicat si intelegator, dispus sa-i ofere ingrijirea zilnica necesara, pe tot timpul vietii ei.

Povestea lui Molly se transforma intr-o pilda pentru viata in Louisiana, dupa uraganul Katrina.

Micul calut a castigat in greutate, iar coama ei a fost in sfarsit pieptanata. Un proiectant de proteze umane i-a creat un picior.

Proteza i-a oferit lui Molly o noua viata, spune Allison Barca DVM, veterinarul lui Molly.  Ea cere proteza. Isi ridica piciorul, vine la mine si ma face sa inteleg ca doreste sa ii pun proteza. Uneori doreste sa i-o dau jos. Si uneori Molly fuge de Barca.  ’Poate fi destul de penibil cand nu poti prinde un calut cu trei picioare,’ zise ea razand.

Dar cel mai important este ca acum Molly are un servici. Kay, proprietara fermei de salvare a animalelor, a inceput sa o ia pe Molly la adaposturi, spitale, azile si centre de reabilitare, peste tot unde oamenii au nevoie de speranta. Oriunde merge, Molly le arata piciorul ranit. Ea ii inspira pe oameni si se simte bine facand acest lucru.

‘Este evident pentru mine ca Molly avea de jucat un rol mai important in viata, zice Moore. A supravietuit uraganului, a supravietuit unei traume ingrozitoare, iar acum le da speranta celorlalti.’  Barca a incheiat, spunand: ‘Inca nu a revenit la normal, dar va fi mai bine. Pentru mine, ea poate fi un simbol al orasului  New Orleans insusi.’

Aceasta este cea mai recenta proteza a lui Molly. Oriunde merge Molly, ea lasa un zambet imprimat in urma ei.

Calul de suflet

N-am mai scris de mult timp in jurnal si poate va intrebati de ce. Am sa va raspund, acum …pot.

Au trecut ceva luni bune de cand nu am mai fost la Izvin.  Nu am mai vrut sa merg, pentru ca…plangeam.

Ultima data cand am fost la herghelie, Leia a fost minunata, a lucrat excelent la coarda, a fost ascultatoare, am interactionat fara nici o problema, ma puteam apropia de ea chiar daca era libera, statea linistita cu capul pe pieptul meu si o puteam mangaia. Mi-am dat seama ca incepea sa se creeeze o legatura foarte puternica intre noi, dar… Leia nu va fi a mea. STIU ca Leia nu va fi a mea, ea are alt destin!

Tot drumul pana la Timisoara am plans ca un copil, nu puteam sa imi controlez emotiile si nu era bine. Stiu ce inseamna gestionarea emotiilor, stiu ce este autocontrolul, totusi in acele momente nu am putut face nimic.

De ce Leia nu va fi a mea?

Leia este cal de curse, este Pur sange englez, are un potential enorm si el trebuie valorificat. Leia va apartine unui specialist, unei persoane care iubeste caii la fel ca mine, dar pentru care cursele de cai sau cele cu obstacole inseamna ceva. Pentru mine cursele nu sunt o pasiune, iar caii pe care ii voi avea nu vor fi cai de curse, vor fi “cai de suflet”.

Acei 17 kilometri pe care i-am parcurs plangand, in acea zi de toamna, m-au facut sa ma gandesc mult, inainte de a continua sa merg la Izvin. Voi fi capabila sa continui sa merg? Voi sti sa lucrez cu caii fara sa ma atasez emotional si fara sa sufar? . Acum am gasit raspunsul. DA!

Am luat o decizie si o voi respecta. Voi continua sa merg la Izvin, voi invata cat pot de mult, ii voi ajuta cat pot eu, pe cei de acolo, voi lucra cu caii, ii voi iubi, dar nu ma voi atasa emotional de niciunul dintre ei.

Mi-am propus sa imi iau un cal cu ocazia implinirii varstei de 40 de ani si sa il tin la Izvin, pana in momentul in care ferma pe care o avem in plan va fi gata, dar nu voi face asta, chiar daca va trebui sa mai astept ceva timp.

Imi voi cumpara un cal, atunci cand stiu ca voi putea interactiona cu el in fiecare zi, atunci cand il voi putea mangaia in fiecare zi, atunci cand voi putea sa fiu parte din viata lui in fiecare zi.  El va fi “calul meu de suflet”.

Arta!

O banala coaja de ou… o opera de arta… un om care iubeste caii!

sculptura-in-coaja-de-ou

Mi-e dor de voi, cititorii mei! Nu v-am uitat… in curand voi continua paginile de jurnal, va voi oferi noi poze si… multe iubire… de cai!

Imblanzitorul de cai

Pentru ca sunt o mare amatoare de film in general si de filme cu cai in special, astazi va propun unul dintre filmele mele preferate.

“Imblanzitorul de cai” este dupa parerea mea dintre cele mai reusite filme despre oameni si cai, iar Robert Redford s-a intrecut pe sine in rolul din film, dar si in realizarea filmului in general.

Una dintre replicile filmului mie mi-a placut foarte mult si m-a facut sa inteleg calul ca si fiinta, nu doar ca animal.

” Am inteles ca sunteti specialist si puteti ajuta oamenii care au probleme cu caii!” spune actrita din rolul secundar, iar imblanzitorul de cai raspunde: ” Sunt, mai bine zis, un om care ajuta caii ce au probleme cu oamenii!”

Un film bun, cu final fericit care merita vazut de toata familia.

Reni si reni…

Au inceput sarbatorile. Suntem fericiti, veseli, darnici si buni.

Din Banat catre voi se indreapta cele mai bune ganduri in acesta iarna. Sa va fie masa imbelsugata, viata plina de bucurii si visuri realizate si fiecare clipa sa va aduca fericire si sanatate.

reno-calut

Sarbatori fericite!

Simona si Leia

Ceva frumos…

Viata mea in ultimele doua luni a fost deosebit de intensa, de plina si de… frumoasa, dar din pacate am lasat pasiunile la o parte.

Mi-e dor de Leia si abia astept sa o vad din nou, dar din pacate nu cred ca o voi putea face pana dupa sarbatori. Stiu ca e bine ingrijita, este una dintre preferatele lui Nea Nelu, asa ca o duce bine, dar… tot imi este dor de ea.

Pana o voi vedea din nou, imi mai alin dorul vizitand cei trei cai din vecini, de care va povesteam intr-un articol trecut, dar ei acusi pleaca in alt loc, asa ca pana la viitoarea intalnire cu Leia, voi ramane doar cu… “lucrurile” frumoase trimise de prieteni.

Astazi am primit de la Cosmina un fisier intitulat cai’. Puteti fi siguri ca a fost primul mail pe care l-am deschis. Va ofer si voua din ce am primit eu, merita vizionat. Merci, Cosmina!

Rasa Ardenez

Una dintre rasele mele preferate, ardenezul este un cal puternic  dar in acelasi timp energic, folosit pentru tractiune.

Rasa Ardenne este una dintre cele mai vechi rase europene de cai. Se pare ca a fost crescut si de catre Iulius Cezar la curtea sa din Galia. Napoleon a folosit aceasta rasa de cai ca sa isi doteze artileria.

Ardenezul este un cal de talie destul de mica, nu este pretentios, este usor de hranit, este foarte docil, aceasta calitate facandu-l un foarte bun companion pentru copii. Adevarata lui valoare si-o arata insa, atunci cand este pus la munci grele, fiind de multe ori asemanat cu un tractor.

Mai multe date despre aceasta rasa de cai gasiti pe Wikipedia, eu nu am facut decat sa vi-l aduc in atentie si sa va spun ca sunt niste cai superbi cu multa prestanta.

Cu ardenezul din imagine am interactionat, l-am mangaiat si i-am dat zahar…  l-am mancat pe tot :) . Se afla la Izvin si este unul dintre cei mai frumosi armasari de monta pe care i-am vazut.

ardenez

« Newer Posts - Older Posts »