M-am hotarat sa tin acest jurnal, gandindu-ma ca fiecare experienta traita de mine, poate fi un punct de plecare pentru cineva care vrea sa interactioneze cu un cal.
Voi scrie articole din suflet, dar mai ales cu suflet.
Mi-am dat seama cu ceva timp in urma ca visul meu este sa am o ferma unde sa pot creste cai.
Bineinteles ca visul trebuie sa inceapa de undeva. De unde?
La mine a inceput acum doua saptamani, cand sotul meu mi-a spus ca nu am nevoie decat de vointa pentru a-mi incepe visul si… avea mare dreptate.
M-am infiintat la cea mai apropiata herghelie, cea din Izvin si am spus ca as vrea sa lucrez ca voluntar la grajduri, sa fiu alaturi de cai, sa invat sa-i inteleg.
Am plecat cu hotararea sa fac orice, incepand de la munca de jos si incet, incet sa ajung sa interactionez cu calul la modul direct.
Am avut marele noroc, sa dau peste un om extraordinar, seful hergheliei, care probabil m-a vazut foarte dornica de a invata , asa ca m-a dus intr-unul din grajduri si… de aici incepe povestea.
L-am cunoscut pe Blitz!
