Imi amintesc cu drag vizitele la strabunicii mei care aveau cai. Intotdeauna prima oprire, cand ajungeam, era sa il vad pe Balan. Nimeni nu intelegea de ce pe mine nu m-a deranjat niciodata mirosul de grajd, nu imi era niciodata frica sa ii dau de mancare, nu imi era frica sa ma urc pe el.
Anii au trecut si mi-am dat seama ca de atunci aveam in suflet o mare iubire pentru cai. Am ajuns acum sa imi pot indeplini visul. Sa pot fi alaturi de aceste animale deosebite, sa pot interactiona cu ele, sa pot sa le inteleg.
Am facut acest blog, pentru a va arata ce inseamna sa ai un vis, ce inseamna sa ai pe cineva care sa iti inteleaga visul si sa te sustina, dar mai ales pentru a va spune… ce este in sufletul unui cal.
