Am plecat foarte fericita spre herghelie, plina de bunatati ca de obicei, grabita sa ajung inainte de ora 16.00. La ora 16.00 este masa, asa ca trebuie sa ma conformez si sa-i dau lui Blitz bunatatile la ora potrivita, nu intre mese (exact ca la copii!).
Am ajuns! Blitz era mai curat si mai aranjat ca de obicei. M-am bucurat, fara sa ma gandesc, de ce oare?
I-am dat bunatatile, merele sunt preferatele lui. I-am dat un pic de ovaz si am inceput sa perii, de placere. Placere si a mea si a lui. La un moment dat il vad pe cel care il are in ingrijire venind spre mine si imi spune: “Nu il mai periati, ca s-a vandut!”, in prima faza am zis: ” Nu-i nimic!” si am continuat operatiunea peria. L-am luat la coarda si l-am dus in padocul mic sa facem primele alegari impreuna.
S-a comportat impecabil. A ascultat comenzile verbale: trap, galop, pas fara sa il ating cu biciul. Schimba directia de mers, fara probleme mari. Totul a mers ca uns.
Eram, un pic, mandra ca mare parte din ceea ce stie, stie si de la mine. Iar faptul ca stie sa se socializeze, sa se apropie de oameni, sa manance din palma, sa te caute prin buzunar de mancare… astea mi se datoreaza in totalitate.
Dupa jumatate de ora de exercitii l-am legat din nou la coarda si l-am dus pe o pasune din apropiere, sa pasca. Au fost momente extraordinare, a fost prima data cand eram singuri pe pajiste, mi se parea ca toata lumea e a mea. Ne simteam bine!
Ce a urmat… e un pic mai trist, dar…. asta e viata!
Dupa vreo 10 minute observ un domn necunoscut ca se apropie. M-a salutat si se uita la Blitz. Mi-a zis: “Abia acum il vad mai bine, stiti eu l-am cumparat azi“. In acel moment am realizat. Blitz nu mai era “al meu”, Blitz era al lui!
Cu un nod mare in gat am reusit sa intreb: Sunteti de aici din zona? asta in speranta ca Blitz va ramane la Izvin, chiar daca va fi “privat”. Mi-a raspuns: “Nu, calul va merge la Huedin si va fi cal de agrement”
Fara nici o vorba, l-am luat pe Blitz de capastru si l-am dus in boxa, mi-am dat seama ca va fi ultima data cand vom fi impreuna. In boxa, unde nu m-a vazut nimeni am inceput sa plang. Imi parea rau! Si acum cand scriu articolul plang din nou, chiar imi era drag!
Dupa vreo 10 minute mi-am dat seama de un lucru… lui Blitz ii va fi mai bine. Nu va sta tot timpul in boxa, va primi bunatati de la cei care il vor calari, va fi intretinut foarte bine, pentru ca un cal de agrement trebuie sa arate bine… asa ca… Ar trebui sa ma bucure soarta lui!
Cu siguranta nu il voi uita pe Blitz! El a fost primul cal cu care am interactionat, de la care am invatat multe si pe care l-am invatat multe.
O voi lua de la capat! Un alt cal , o alta iubire!
Intotdeauna, insa… Blitz va ramane PRIMUL!
